Fiziologia imună este divizată funcțional în două componente interdependente:
Piatra de temelie a fiziologiei imune este capacitatea de a distinge între structurile proprii organismului ( self ) și cele străine ( non-self ). Acest lucru se realizează prin intermediul complexului major de histocompatibilitate (MHC). Când sistemul imunitar detectează o moleculă străină (antigen), se declanșează o cascadă de semnalizare moleculară care activează celulele efectoare. 3. Răspunsul Efector și Inflamația fiziologia sistemului imun
Poate cel mai fascinant aspect fiziologic este capacitatea limfocitelor B și T de a „ține minte” un invadator. La un al doilea contact cu același patogen, sistemul imunitar dobândit reacționează mult mai rapid și mai viguros, eliminând adesea amenințarea înainte ca simptomele bolii să apară. Acesta este, de altfel, principiul pe care se bazează vaccinarea. Acesta este, de altfel, principiul pe care se
Se dezvoltă pe parcursul vieții în urma contactului cu diverse antigene. Este mediată de limfocitele T (imunitate celulară) și limfocitele B (imunitate umorală prin anticorpi). Aceasta este extrem de precisă și generează „memoria imunologică”. fiziologia sistemului imun
Te-ar ajuta să detaliez mai mult una dintre secțiuni, cum ar fi sau funcționarea limfocitelor T ?
Sistemul imunitar reprezintă un ansamblu complex de celule, țesuturi și organe a căror funcție principală este menținerea integrității biologice a organismului. Fiziologia acestuia nu se rezumă doar la lupta împotriva agenților patogeni (bacterii, virusuri, paraziți), ci include și supravegherea antitumorală și eliminarea celulelor proprii îmbătrânite sau degradate. 1. Arhitectura Imunității: Cele Două Linii de Apărare