Doru Tranca.,ce Sa: Fac Mai Copile Sa Dus Puterea Din Mine.

„Mă uit la mâinile astea, măi copile, și nu le mai recunosc. Altădată scoteam pământul din țâțâni cu ele, iar acum abia dacă mai pot ține cana de apă fără să tremure. S-a dus puterea, s-a scurs ca apa printre degete... și nu te întreabă dacă ești gata să o lași să plece. Tu să nu crezi că ești veșnic voinic; adună-ți amintiri cât ai vlagă, că doar cu ele te mai încălzești când se lasă frigul în oase.” 2. Postare pentru Social Media (Reflecție)

Sunt cuvinte care dor, dar care ascund o viață întreagă de muncă și sacrificiu. Adesea, cei dragi nu ne cer ajutorul, ci doar o ureche care să-i asculte și o mână pe umăr care să le spună că tot ce au construit nu a fost în zadar. Doru Tranca.,Ce sa fac mai copile sa dus puterea din mine.

Această replică sună a fi scoasă dintr-un monolog plin de dor, regret sau înțelepciune populară, specific personajelor autentice ale lui Doru Trancă. Iată câteva variante de conținut bazate pe această stare: 1. Monolog dramatic (Stil "Poveste de demult") „Mă uit la mâinile astea, măi copile, și

Cum ai vrea să continui? Vrei un pentru un personaj sau poate o poezie întreagă pe această temă? și nu te întreabă dacă ești gata să o lași să plece

„S-a dus puterea, fiule, s-a dus,Ca soarele ce scapătă-n apus.Am dăruit-o gliei și ți-am dat-o ție,Să porți a numelui făclie.Eu stau acum la margini de potecă,Privind cum anii, rând pe rând, se pleacă.”